vineri, septembrie 19, 2014

Minunatele întâmplări ale Enescului sau vioara cu inimă


...şi prin Enescu înţeleg septembrie, înţeleg Festivalul şi Concursul, înţeleg Ateneul şi bucuria din el, de lângă el. Aseară s-a (mai) întâmplat o poveste frumoasă la Ateneu, iar eu mă bucur teribil c-am fost parte din ea: Finala Secţiunii Vioară, cu trei concurenţi de prima mână, la propriu: violonista Wonhee Bae din Coreea de Sud, francezul de origine rusă Fédor Roudine şi violonistul Ştefan Tarara, născut la Heidelberg din părinţi români. 

Ştiam deja că va fi un regal: de două ori Concertul în re major op. 35 pentru vioară şi orchestră de Ceaikovski (o frumuseţe de concert, nu puteţi să mă contraziceţi) şi, în interpretarea lui Roudine, Concertul în re minor op. 47 pentru vioară şi orchestră de Sibelius. Adaugaţi aici un mail scurt, dar mobilizator, ca un ghiont, fie el şi virtual, de la un insider („Vai, te rooog eu, vino. Am fost la repetiţii. Francezul e rupere, dar rupere. Serios, a fost f. mare concurenţa la vioară şi calitatea fff sus. O să-ţi placă la nebunie”) şi-o să înţelegeţi de ce, la 18:30 trecute fix, eram deja în Ateneu. 

La mai puţin de 20 de ore distanţă de la povestea de aseară vă spun doar atât – şi trebuie să mă credeţi: a fost magistral. Căci după Wonhee Bae şi Fédor Roudine, când credeai că nu se poate mai bine, mai bine şi mai mult, a intrat pe scenă şi-a cântat cu inima, cu inima în vioara Nicolò Gagliano, violonistul de origine română, stabilit în Germania, Ştefan Tarara. Interpretarea lui, plină, rotundă, emoţionantă, a învăluit sala şi pe mine; iar emoţia asta s-a tradus, se pare, printr-un zâmbet rămas în colţul gurii până la ultima notă; şi chiar şi după aceea. Căci, în timp ce semna cartonelul pe care i-l vârâsem sub ochi (trebuia sa rămână şi un semn fizic după concert, în afara emoţiilor mele bucuroase), Ştefan Tarara mi-a mulţumit că am zâmbit: „Am văzut că aţi zâmbit. Şi asta m-a ajutat. Am fost foarte nervos în seara asta, dar am văzut că zâmbeaţi şi m-am relaxat...”. Zâmbesc şi-acum. Mulţumesc, Ştefan Tarara.

Foto: pagina de facebook George Enescu Festival

Si, daca doriti sa revedeti/reascultati, minunatul concert al castigatorului e aici.

Alte poveşti de septembrie:

Niciun comentariu: